Ne-a plăcut tare mult în Dobrogea (vezi primul nostru itinerariu aici), așa că am decis să mai descoperim și alte obiective din acest ținut spectaculos. De data asta am început explorarea din partea nordică a Dobrogei. Am avut 3 zile la dispoziție, suficient pentru a ne bucura de noi locuri faine. Găsești itinerariu nostru mai jos.
ZIUA 1 – Munții Măcin, Lacul Iacobdeal și surprizele Tulcei
La 7:30 ne enervam cu un oraș numit București. Ieșim în cele din urmă pe autostrada Soarelui. Numai că o părăsim la Drajna pentru că planul era să traversăm cu bacul la Brăila. Voiam să pătrundem în Dobrogea prin nord, pe la poalele munților Măcin.
Drumul prin Bărăgan via Slobozia este plăcut. Și destul de bun, doar că e o singură bandă și mai apare câte un tractor sau vreun un adormit la volan. În rest, câmpuri cultivate, dar și ruine ale industriei de altădată. Grânarul Europei am fost cândva.
Până la bac ne-am decis să ne oprim la Dunăre, pe faleza din Brăila. Am găsit un nesperat loc de parcare lângă Colegiul “Gheorghe Munteanu Murgoci”. Dunărea la Brăila e așa cum a lăsat-o Dumnezeu, problema e că autoritățile locale nu prea se sinchisesc să facă ceva mai interesant pentru proștii care vin pe aici. “Lasă că Tulcea e mai mișto”, am zis noi.
La bac plătim 25 de Lei și ne suim, cu tot cu mașină, într-o chestie de fier, cu un turn de control și niște băieți care dădeau din mâini pentru a așeza mașina cât să nu scoți picioarele în Dunăre. Am fost penultimii, așa că am intrat cu fața și am ieșit tot cu fața. Unii “norocoși” erau parcați pe lateral. Treaba e că bacul plutește și ajunge la malul celălalt. Am ieșit pe la Smârdan, direct pe un petic de drum cu dâmburi. Aia e, nu e bani pentru amenajări.
De pe un drum asfaltat și “decorat” cu stuf verde, cu brațul Măcin-Dunărea Veche șerpuind pe lângă noi, am făcut stânga, pe un drum pietruit, care ducea spre mănăstirea Izvorul Tămăduirii. Noi am zis că aduce a Nevada. Tu ce zici? Nu am avut treabă la mănăstire, dar ne-am plimbat un pic pe la poalele munților Măcin – cei mai vechi munți din România! 😎
După mini-drumeția de la poalele Măcinului am trecut rapid și prin satul Greci. Frumos, cu piste de bicle. Noi am parcat acolo, doar pentru a face poza de mai sus. De aici am mers spre Turcoaia ca să vedem Lacul Iacobdeal. Pe drumul de carieră circulă multe camioane, este mult praf, dar este practicabil cu orice mașină. Este tare frumos peisajul și sunt unele amenajări pentru turiștii care vin. Proprietatea este privată și am plătit un fel de bilet 😛 . Să-i zicem o taxă specială pentru nenea care îngrijea locul.
Ne-am cazat în Tulcea, la periferia orașului, într-un șantier de blocuri în construcție (complex Arcadia). Povestim altădată despre treaba asta. Este “orașul celor 7 coline”, adică e cam plin de urcurșuri și coborâșuri. De unde ne-am cazat am ajuns în centru în vreo 45 minute, dar ne-a cam istovit treaba asta.
Nici Tulcea nu arată prea bine, aviz așteptărilor noastre din Brăila. Este un oraș îmbătrânit, pe alocuri chiar dezolant, și cu multe tente comuniste. Portul este vraiște. Și să nu uităm că aici este un punct principal de plecare spre Deltă. Bine, trebuie să menționăm că este în curs de reabilitare cu termen finalizare în anul 2024 (parcă). Atunci ne-am pus în calendar să revizităm și noi portul. Parcul Ciuperca mai salvează un pic situația din zonă. Prea puțin pentru turismul de aici.
ZIUA 2 – Tulcea și satele pescărești ale Dobrogei
În prima parte a zilei ne-am propus să bifăm câteva sate pescărești din Dobrogea. Am ajuns întâi la Sarichioi. Mașina am lăsat-o într-o parcare situată pe strada Lacului (chiar lângă un magazin). Apoi am pornit pe ulițe în căutarea caselor tradiționale. Cu părere de rău nu mai sunt multe. Ba sunt mai puține decât ne așteptam. Abia dacă mai vezi albastru ăla fain. Am vorbit cu un localnic și era foarte trist de situația locului. O casă tradițională restaurată și care arată cu adevărat bine, transformată în pensiune, este Casa Filip din Sarichioi. Și Biserica Ortodoxă Rusă se prezintă fain în peisaj.
Portul vechi tocmai se reamenaja. Adică mici reparații și un pic de vopsea. Este un loc plăcut, dar care parcă merită mai mult. Taverna LeGafish era închisă. Păcat, parcă am fi mâncat un pește. Sperăm să ai tu noroc.
Ne-a sărit în ochi insula Popina, aflată în limanul Razim. Este ultima insulă stâncoasă pe care o mai avem. Nu se poate vizita, fiind zonă strict protejată cu specii rare de faună și floră. Am înțeles că insula e populată de Văduva Neagră. Insula se vede bine din Sarichioi, dar și de la Sabangia sau Sarinasuf. Cel mai aproape de ea se pare că ești din localitatea Iazurile (circa 500 m). De aici am încercat să ajungem până unde s-ar fi putut cu mașina (terestru, evident 🙄 ), dar Waze ne-a băgat pe niște drumuri proaste și am renunțat…
Am continuat spre Murighiol – un sat pescăresc care arată mult mai promitățor, parcă mai pregătit turistic și ceva mai îngrijit în privința aspectului general. Este un punct de plecare principal spre Pădurea Caraorman din parcarea Star 2000. De la Murighiol urmează Mahmudia, sat pescăresc situat chiar pe malul brațului Sf. Gheorghe. Legat de plimbările prin Deltă, ne-am interesat cam care ar fi cele mai indicate puncte de plecare spre câteva atracții din minunata rezervație naturală:
- Jurilovca, dacă vrei să ajungi la Gura Portiței.
- Murighiol sau Mahmudia, dacă vrei să ajungi în Caraorman, respectiv Sf. Gheorghe.
- Tulcea, dacă vrei să ajungi la Mila 23, Crișan, Letea sau Sulina.
De la Mahmudia drumul ne-a condus prin satele dobrogene Beștepe – Victoria – Malcoci. Chiar lângă Tulcea am oprit la Satul Pescăresc Tradițional. Practic este un muzeu în aer liber, cu căsuțe tradiționale din cele mai importante sate pescărești ale Dobrogei. Așadar, dacă nu mai vezi case tradiționale prin sate (și rar mai vezi), le poți vedea aici într-o formă organizată. O surpriză tare plăcută, mai ales că se puteau vizita și la interior (ne-a zis un nene să intrăm, altfel nu știam…). Neapărat de oprit aici. În plus, poți mânca preparate din pește la restaurant-cherhana aflat în zona de parcare.
Ne-am oprit apoi la punctul de belvedere asupra Tulcei și, nu în ultimul rând, la Monumentul Eroilor de pe Dealul Monumentului. Chiar nu e mult de urcat pe scări, iar view-ul merită. Găsești câteva locuri de parcare la intrare.
ZIUA 3 – Drumurile pitorești ale Dobrogei și canaralele de la Hârșova
În ultima zi, ziua de întoarcere spre București, am decis să o luăm pe la Hârșova.
Daaar un pic de răbdare până la ce ne oferă Hârșova, căci până acolo am făcut o abatere pe la Mănăstirea Valea Teilor. Sunt mai multe mănăstiri prin zonă (Cocoș sau Celic-Dere), dar noi am ales-o pe aceasta. Drumul Județean 229 este foarte fain și are un asfalt foarte bun. Numai că treaba se schimbă complet odată ce intri pe drumul care duce la mănăstire. Intri practic pe un drum de câmp, cu urcușuri și coborâșuri, pe care nu îl recomandăm dacă se anunță precipitații. Drumul se poate parcurge cu o mașină de oraș, chiar și cu garda la sol joasă, dar cu mai multă atenție. Mănăstirea de călugări este înconjurată de o pădure mare de tei, fiind ascunsă perfect de ochii orișicui. Pe un teren de lângă tocmai se construiește o biserică măricică. La prima vedere nu înțelegem rostul ei, dar poate că trebuia. Grădina e foarte frumoasă, plină cu flori. În plus, există o seră, livadă și găsești produse mănăstirești. Locul este divin pentru liniște și rugăciune, asta dacă nu dai de vreun grup de pelerini. Mda, nu ne așteptam să găsim un autocar mare pe un astfel de drum.
Am pornit apoi spre Hârșova. Între comunele Horia și Topolog se întinde pădurea Topolog-Ciucurova, unde poți face un popas binemeritat. Sunt tei, frasini, stejari mari cu multă umbră în jurul lor. Punct de reper ar fi o troiță (pe stânga, cum mergi spre Hârșova). Prin Podișul Casimcea drumul este tare frumos. Suișuri, coborâșuri, curbe mai strânse și eoliene, bineînțeles. Senzația e minunată, fiind un drum destul de bun și totodată liber (noi așa l-am prins). Însă am văzut mașini de poliție circulând, așadar atenție la viteză.
Buuun, toate ca toate, am ajuns și la Hârșova. De ce? În Hârșova găsești abrupturi stâncoase – de care noi cel puțin suntem fascinați. Denumirea locală pentru acest tip de peisaj este de “canarale”. Am ajuns pe Dealul Catedralei (via strada Venus) cu mașina. În această zonă a Hârșovei este un cartier al rromilor. La Canaralele Țigănești peisajul este într-adevăr spectaculos, însă prost valorificat. Ca idee, de la Cruce, luați-o în dreapta pe potecile existente, fiindcă duc în diverse puncte de interes.
Sunt mai multe canarale și forme de relief/stânci interesante (gen Canaraua Turcească, Moșul și Baba etc.). Se poate ajunge chiar și pe faleza Dunării (locuri inundabile). Îți trebuie timp și răbdare să ajungi chiar la toate. Partea cea mai proastă este că lipsesc indicatoarele și trebuie să ai grijă cum și pe unde calci. În orice caz, peisajul de aici, în “colaborare directă” cu Dunărea, este frumos de privit.
Concluzii & Recomandări
- Prin Dobrogea este o plăcere să conduci, chiar dacă sunt drumuri cu o singură bandă. Distanțele între obiecte/atracții ni se par rezonabile chiar și pentru plimbări de 1 zi. Daaar…
- Încearcă să descoperi Dobrogea smart. Fiecare regiune are ceva de arătat. Fă-ți un mic plan pentru a fi cât mai organizat. Mai precis, grupează ce vrei să vezi pe fiecare zi și lasă pe altădată obiectivele care sunt la distanță prea mare de locurile pe unde te învârți. Și, da, mai stai și chill. Slow travel e o idee bună.
- Îți recomandăm măcar 3 zile prin Dobrogea, încât se te bucuri în liniște de peisaje. În plus, pe drumurile neasfaltate pierzi ceva timp: poale Măcin, lacul Iacobdeal, mănăstirea Valea Teilor.
- Am spune că nici nu merită să te cazezi mai scump în centrul Tulcei, având în vedere că portul e în reabilitare. Dar tu decizi.
- Tulcea pe jos este o idee bună doar prin zona Parcului Ciuperca. Mașina te salvează de urcat coline, doar că trebuie să îți aduci aminte de plecarea din rampă. Dimineața și seara este prea aglomerată.
Lasă un comentariu mai jos: