D’ale mocăniței Huțulca din Bucovina

O plimbare cu mocănița Huțulca (sau mocănița Bucovinei) am reușit să o includem în acest circuit. Oarecum am așteptat cu nerăbdare și îți povestim cum a fost.

Ne-a lovit inspirația să le dăm un e-mail cu câteva zile înainte, având în vedere că voiam să clarificăm niște detalii, precum program, durată și dacă este necesară rezervare. Ei bine, ne-au răspuns. Sincer, am rămas plăcut surprinși și, pe această cale, îi felicităm! O să zici ce mare lucru, uite că noi îl considerăm un gest de „mare lucru”, că puteau foarte bine să ne lase în ceață și să ne apuce (și mai tare) nervii la fața locului. Stai să vezi de ce.

Așadar, în cazul nostru, și mai mult ca sigur și în cazul tău, rezervarea telefonică este absolut obligatorie mai ales în perioada de vară, altfel riști să rămâi pe dinafară, respectiv să iei o altă cursă la o altă oră sau într-o altă zi – care poate nu o mai ai la dispoziție. La telefon se declară numele, numărul de persoane, data și ora dorită. De plătit, se plătește la casa de bilete din Gara Vatra Moldoviței. Doamna cu care am vorbit ne-a cam speriat un pic referitor la parcare, spunând că „există în limita locurilor disponibile”.

Haos la linie

Am ajuns în Gara Vatra Moldoviței cam cu o jumătate de oră mai devreme, la recomandarea aceleiași doamne, pentru a ne bucura de un HAOS în parcare, HAOS la bilete, HAOS în mocăniță.

În realitate, există o parcare imensă pe un teren prăfuit. Amenajată? Deloc. Mașini? Ca la supermarket.

La ghișeul de bilete, cei care stăteau la o coadă deloc mică, în speranța că mai găsesc vreun loc „la ofertă”, erau ăia (o să  folosim această adresare, că e scurtă și din popor) fără rezervare telefonică.

Cei cu rezervare, aveau un „culoar imaginar” de acces. În sensul că, cineva de la bilete striga că sunt prioritari cei cu rezervare. Așa ne-am dus direct la ghișeu, am plătit biletele și am zis Doamne Ajută. Bineînțeles, însoțiți de chicoteli și priviri că am fost inspirați să facem asta. Mai au o șansă și cei fără rezervare, cu condiția ca cei cu rezervare să nu se prezinte cu 10 minute înainte de plecarea mocăniței. De asta e importantă sosirea din timp la Gara Vatra Moldoviței.

Poftiți în vagoane

Bun, hai acum să ne căutăm vagonul și locurile. Care locuri, că după ce ne-am urcat în vagonul nostru, cu numele noastre la intrare, imprimate pe o foaie, aveam să constatăm că nu mai era niciun loc liber în el. Am chemat șefa de gară să facă ordine, că altfel nu o scoteam la capăt. Am auzit vorbe precum „nu am citit, nu am știut etc”. În fine, ne-am găsit până la urmă niște locuri.

Cu câteva minute înainte de plecare, s-a dat drumul și celor fără rezervare. Vedeam alergând spre noi oameni (ca într-o cursă 100 de m cu obstacole), unii preferând chiar o călătorie în picioare. Nici nu a plecat mocănița din gară și experiența noastră părea a fi de pomină.

Traseul cu proști

Pe traseu, mulți călători au preferat să stea în picioare pentru a face poze. Dacă ești la un capăt de vagon, cum am fost noi, hai să zicem că nu încurci mai deloc, dar dacă stai pe la mijloc și te ridici de uiți să te așezi, e deranjant. În fine, cum mocănița se întoarce pe același traseu, teoretic ai timp de câteva poze.

La capăt, în Argeșel, unde Huțulca face pauză de 1 oră, e loc de multe fripturi, băuturi și dulciuri la preț de bâlci. Vagoanele se golesc în câteva secunde, cu aplauze ca în avion. Nici nu a oprit bine mocănița, că mulți deja comandaseră nește mici cu bere. Aici totul se rezumă la cultura mâncatului. Drept dovadă, mai nimic amenajat pentru a sta în aer liber, mai departe de fum și muzică.

La întoarcerea în vagoane, odată cu semnalul de plecare a mocăniței Huțulca pe traseul de retur, aproape de bătaie. Verbal a cam fost bătaie. De ce? Păi, simplu. Câțiva au considerat că se merge pe regula cine pleacă la plimbare, pierde locul de onoare și s-au așezat fix așa cum le-a indicat IQ-ul.

Sunt ăia care nu au avut rezervare, dar au urcat în vagoane pe ultima sută de metri, cu tot cu nărav. Sunt ăia care au acceptat să stea practic în picioare în călătoria asta de 3 ore, în condițiile în care toate locurile erau ocupate atunci când au urcat [John Travolta Face]. Însă, după mici și bere, e cât se poate de firesc să te ia un soi de moleșeală, nu?

Culmea este că nesimțirea lor depășește lumea Science Fiction. Băi, și când începe un vagon întreg să îți zică una-alta, parcă și mai rău fac. În cele din urmă, un „domn” prins în flagrant cedează și afirmă cu nonșalanță: „din bun simț fac asta”. Fix ca un scuipat în ochi. Bunul simț uitat inițial, dar care a revenit ca prin minune. Verdict: proști suntem noi, ceilalți.

Mai sunt și cazuri amuzante. De exemplu, niște cucoane se prind repede că au făcut ceva anapoda, mai ales când se așază și auzi afirmând grațios: „nu i-am văzut în viața mea pe domnii din față”. Chapeau, madam!

Dacă ești un călător normal, pierdut printre alte specii, la retur parcă te rogi să ajungă naibii mocănița mai repede la punctul de sosire, că ți s-a luat de cele văzute și nevăzute. În plus, căldura și hidratarea necorespunzătoare (căci nu ai unde să… ) contribuie și ele la o asemenea dorință.

Ce credem noi, credem noi, dar ce crede oare un turist străin care ia parte la o asemenea scenă? Don’t worry, așa-i pe la noi, le-am zice noi în romgleză.

Într-o altă ordine de idei, peisajele de pe traseul mocăniței Huțulca nu se compară cu cele de pe Valea Vaserului, însă poate fi o experiență plăcută de plimbare prin Bucovina. Atenție, am zis poate .

Traseul Vatra Moldoviței – Argeșel (pauză cam o oră) și retur durează undeva la 3 ore, în total fiind 25 km de parcurs. Biletul costă 45 Lei. Programul este aici.