Regina Maria
Născută într-o familie princiară în anul 1875, în Marea Britanie, avea să se căsătorească în 1892 cu prințul Ferdinand de Hohenzollern (Germania). A devenit regină a României în anul 1914, fiind apreciată pentru toate eforturile și contribuțiile sale: de la celebra titulatură de Mama Răniților (pentru ajutorul acordat soldaților răniți în Primul Război Mondial) la acțiuni culturale deosebite pentru promovarea imaginii României în acele timpuri, până la implicarea cu istețime în chestiuni politice (nu într-un mod direct, dar a fost un veritabil sfătuitor al Regelui Ferdinand).
Apreciată pentru spiritul feminist plin de libertate, pentru dragostea de oameni, cultură și natură, Regina Maria avea să creeze din modestia inițială a Balcicului un mic regat învăluit de farmecul ei.
Casele îndrăgite ale Reginei
Pe tot parcursul vieții sale, Regina Maria a iubit două locuri: Castelul Bran (la munte, primit în dar de la brașoveni în semn de recunoștință pentru Marea Unire) și micuțul „castel” de la Balcic (la mare, despre care îți spunem câte ceva mai jos). De altfel, aceasta a afirmat în nenumărate rânduri că Branul și Balcicul sunt casele mele de vis. Despre o altă casă a Reginei, situată tot la mare, dar la Mamaia, am vorbit acum ceva timp aici.
Balcicul de odinioară
Anexarea Balcicului în 1913 (parte din ținutul Cadrilaterului) nu a fost neapărat o mare bucurie, deoarece așezarea necesita o serie de reparații și investiții zdravene pentru a a fi scoasă la o lumină cât de cât bună. Însă avea aspecte demne de menționat: era al treilea port ca importanță după Varna și Burgas (potențial economic), prezenta o populație de turci, tătari și bulgari extrem de interesantă (multiculturalitate) și atrăgea prin localizare: zonă de coastă, cu ieșire directă la Marea Neagră. Peisagistic vorbind, era o încântare pentru acele timpuri și această parte a continentului.
La o primă vizită rapidă aici (1915), Regina Maria nu a văzut nimic special la Balcic, cum probabil – subiectivi fiind, dar totodată realiști dacă am observa importanța românească în dezvoltarea locului – am fi spus și noi astăzi dacă istoria Balcicului avea cu totul un alt curs.
Însă la a doua vizită (1924), la insistențele pictorului Alexandru Satmari (un apropiat al casei regale, fiul celebrului pictor-fotograf Carol Popp de Szathmari), Regina Maria s-a îndrăgostit iremediabil de Coasta de Argint a Balcicului și mai ales de un loc care aparținea bancherului greco-român Jean Chrissoveloni. Regina Maria afirma atunci… Făceam parte din loc şi locul făcea parte din mine.
Balcicul României Mari a însemnat o invazie de artiști și personalități ale acelor vremuri…
Visul Reginei Maria de a cumpăra locul și de a își face un Cuib Liniștit (așa cum este alintat castelul de la Balcic – Tenha Juvah în turcă) s-a înfăptuit mult mai repede decât își închipuia. Astfel, între 1925-1926, după planurile arhitectului româno-turc Emil Guneș și lucrările executate de o firmă italiană, a luat naștere una dintre casele de vis ale Reginei – stil balcanic/oriental cu influențe italienești, păstrând toate dorințele acesteia de înfățișare și de contopire cu natura locului. Însă toată extinderea ulterioară (anexe și frumoasele grădini în stil Cretan, aflate sub îngrijirea marelui peisagist elvețian Jules Janin) a durat cam până în 1938.
Dispariția Reginei și decăderea unui vis
Cât de mult a iubit Regina Maria casa de la Balcic? Enorm, numai dacă stăm să ne gândim că între 1924 și 1937 a venit în fiecare an aici, preferând să se plimbe, să admire florile și să se piardă în liniștea locului…
În 1938, la Pelișor, Regina se stinge din viață la 62 de ani și astfel vizitele sale se vor întrerupe pentru totdeauna. În testament, dorințele sale exprese erau ca inima să-i fie depusă la capela Stella Maris din incinta complexului de la Balcic (ceea ce s-a și întâmplat pentru o perioadă), iar trupul să-i fie înhumat la Curtea de Argeș.
Mai mult decât atât, sfârșitul României Mari în 1940 (și implicit pierderea Balcicului) coincide practic cu decăderea unui vis frumos. Incercările ulterioare de negocieri și înțelegeri româno-bulgare au dus Balcicul într-o zonă gri. Impozitările, pretențiile exagerate ale bulgarilor și posibil neimplicarea suficientă a românilor (deh, o meteahnă de care ne lovim și azi) …
Balcicul în zilele noastre
La aproximativ 60 km de Vama Veche, găsim la Balcic, pe teritoriul Bulgariei, o casă modestă din care se ridică în văzduh un minaret. Marea Neagră se așterne în fața acesteia. Aici și-a trăit Regina Maria multe clipe din viață. Aici, sub pașii noștri, se regăsesc și pașii ei.
Intrarea în grădina botanică + castel te va costa 14 Leva.
Însă până la micuțul castel (dacă ajungi aici, inevitabil să îl vizitezi și la interior) ai de explorat frumoasele grădini cu flori, transformate inteligent într-o grădină botanică amenajată interesant și cam unicat în Europa de Est, datorită dimensiunii, celor 3000 de specii de plante și serelor de cactuși!
Astăzi, Balcicul atrage poate mai bine de 400-500 de mii de curioși pe an, ceea ce, dacă stăm să ne gândim, nu este o cifră deloc rea. Istoria glorioasă a locului ne cam aparține în mare parte, dar, teritorial vorbind, acum aparține bulgarilor. Conștienți de importanță și de profitul pe care îl poate genera, aceștia se preocupă de micuțul castel și împrejurimile sale. Sunt mulți străini, dar și mulți români care calcă pragul Balcicului. Sunt multe sentimente frumoase și de frustrare care ne încearcă…
Impresii + o recomandare de lectură
Considerăm că o excursie la Balcic ar trebui gândită pentru 2 zile, cu o noapte de cazare. Spunem asta pentru că îți trebuie poate mai bine de 3 ore să vizitezi în tihnă întregul complex, să te bucuri de frumoasele grădini exterioare, să admiri cu atenție interiorul micuțului castel, să faci câțiva pași pe plajă (poate chiar un pic de plajă, chiar dacă nu este decât o fâșie…), să contempli un pic la ceea ce s-a întâmplat aici, să pierzi un pic de timp la o tavernă bulgărească… Vezi, sunt multe de făcut! 😊
Și dacă te pasionează și mai mult subiectul, îți recomandăm o carte plăcută și foarte interesantă: Balcic. Micul Paradis al României Mari – autor Lucian Boia, editura Humanitas.
Lasă un comentariu mai jos: