Urcuș la Poiana Stânii Regale din Sinaia via Vulpărie
Într-o zi ne-a luat pofta de plimbare și de oxigenare a plămânilor cu aer de munte. Pentru aceia dintre voi care trăiți la câmpie, cu gălăgie, stres și fără peisaj, cunoașteți situația și senzația…
Am vrut ceva aproape de casă (hai că 130 km nu-s mulți!) și fără prea multe cheltuieli. Și așa ne-am pus într-o trăsură pe șine, dis-de-dimineață – ca într-o zi de muncă, dar fără muncă –, luând drumul Sinaiei.
Gară regală, castel regal, nu o fi și vreo potecă regală?
Ba bineînțeles că este!
Ca să ajungi la Poteca Regală și mai apoi la Poiana Stânii Regale (destinația noastră finală), ai câteva opțiuni de acces.
Noi am decis să mergem pe aleea de lângă castelul Pelișor – cea care intră în pădure. Este vizibilă la o privire mai ageră, cu toate că nu am văzut vreun indicator în acest sens. Am întrebat niște doamne angajate la Pelișor și ne-au confirmat drumul, plus un tips cu atenție la urși.
Până la Potecă, dăm de Vulpărie!
Așa am pornit mini-drumeția, însă cotind imediat spre stânga (ai interzis spre Castelul Peleș). Mini-urcuș, drum drept și pietruit, mini-urcuș, drum drept și pietruit. Cam așa se prezintă situația. La un moment, în afara unor semnalizări roz pe copaci, nu găseam niciun indiciu că am merge bine! Și, tot înainte, am ajuns la fosta Vulpărie Regală.
Locația este în paragină, spațiul este evident închis, plin de bălării și clădiri părăsite. La Vulpărie se spune că ar fi fost fosturile adăposturi pentru vulpi. Tot aici găsim o cabană, în aceeași situație ca restul locului. Până la urmă, nimic interesant, poate un pic creepy!
După un mic popas, ne-am continuat drumul prin pădure, sperând totuși că dăm peste ceva ce ne interesează… precum un indicator spre destinația noastră.
Am găsit Poteca Regală
La o răscruce de cărări. Spre liniștea noastră, aveam să găsim la scurt timp și indicatorul mult căutat: Poteca Regală – marcaj cu bandă albastră. În plus, lume multă, oameni puțini!
Ne-am pus pe înaintat, pe ceea ce odată – pe vremea regalității – se pornea agale spre peisajul pitoresc al Poienii Stânii Regale – o destinație clasică de plimbare a regilor și reginelor monarhiei noastre.
Poteca Regală (cam 1.5 km) este pietruită, beneficiind de un masaj nemaipomenit la călcâie, cu mici zone de urcuș mai solicitant pentru cineva care nu este obișnuit deloc cu drumeția de munte. În rest, spunem noi că ar fi ușoară operațiunea.
Ce vedem în Poiana Stânii Regale?
Când am ajuns la capătul traseului, respectiv ieșirea în poiană, ce să vezi! Se poate ajunge și cu mașina personală… Asta nu e mișcare, nici spiritul unei drumeții și parcă nici nu își au locul în peisaj.
De menționat că Poiana Stânii Regale (situată la 1285 m altitudine) face parte din Parcul Natural Bucegi, fiind caracterizată ca zonă de fâneață montană cu o faună și floră specifică. Nu intrăm în detalii, că nu ne pricepem.
Iată ce poți face/vedea:
- Poți urca la Stâncile Franz Joseph, cu o frumoasă belvedere spre Sinaia – Bușteni/Valea Prahovei, Munții Baiul Mare (față), Piatra Mare și Postăvarul – plan îndepărtat (stânga)
De știut că stânca a fost denumită așa după ce regele Imperiului Austro-Ungar (în acele vremuri granița era undeva lângă Predeal), la invitația lui Carol I, a realizat în 1896 o vizită în acest loc.
- Stânca cu clopoței, cu o faină panoramă asupra Poienii Stânii Regale. Totodată, pe timp senin, ai ocazi să admiri Piatra Arsă, Jepii sau Crucea de la Caraiman.
- După atâta plimbare, te poți odihni nițel pe pajiște (îți poți lua o pătură pentru asta) și, bineînțeles, poți fotografia cadrul montan în care nu te afli în fiecare zi…
- Găsești și un restaurant (chiar cu camere de cazare – priveliștea ar fi deosebită), dar mai bine îți iei niște merinde la tine. Cică aici se mănâncă (sau se mânca) labă de urs!? sau specialități din carne mistreț.
De aici poți porni în drumeții pe platoul Bucegilor (Piatra Arsă, Babele sau chiar Omu), dar deja vorbim de echipare și pregătire.
Și totuși 2 aspecte importante:
- Să ai apă la tine
- Încălțăminte confortabilă pentru plimbare
Impresii de final
Poiana Stânii Regale (și drumul până la ea) este frumoasă în orice anotimp. Noi am surprins-o vara (pe nuanțe de verde), dar o poți vizita și toamna – prin octombrie (pe auriu/roșu – credem că e foarte faină combinația asta!) sau poate într-o zi de iarnă blândă, acoperită de un strat alb de nea. Durata totală a traseului nostru a fost cam de 1 oră și 30 de minute – mers lejer.
Foarte utile info, intentionam sa parcurgem Poteca Regala cu un năzdrăvan de 2 ani care e cam greu de dus in marsupiu pe distante lungi si mai ales la urcuș. Traseul oare se poate parcurge cu caruciorul de bebelus, vazand că e totuși pietruit si nu pare prea accidentat? mulțumesc
Irina, nu am văzut pe traseu copii transportați în căruț. Mai degrabă pe jos, în brațe atunci când oboseau. Așadar, familii cu copii mai măricei. Noi nu am face traseul ăsta cu un căruț.