Drumeție pe vârful Omu cu plecare din Bușteni și coborâre pe Valea Cerbului

Iubim muntele și îl abordăm în felul nostru. Nu suntem munțomani adevărați, dar nici genul acela de indivizi care abordează traseele montane (oricât de ușoare ar părea) la mișto. Așadar, cucerește munții cu respect!


După drumeția de la Crucea Caraiman via Piatra Arsă (o găsești aici), ne-am făcut curaj să ajungem pe vârful Omu, la 2507 m altitudine. Momentan, este cea mai mare altitudine atinsă de noi cu piciorul! 😊

Am pornit din Bușteni pe o zi caniculară de vară, după ce am mai consultat încă o dată prognoza meteo. Niciodată nu urcăm pe munte fără a verifica starea vremii pe ore. Oricum este bine să fii pregătit și de soare, și de ploi. De data asta, am luat telecabina până pe platoul Bucegilor. Știam că ne așteaptă o zi activă, iar căldura își făcea simțită prezența încă de dimineață.

Am lăsat în urmă Babele și Sfinxul (era 10 și un pic), unde se opresc majoritatea pentru o gură de aer și un pic de mișcare. Mulți o mai iau pe traseul care duce la Cruce, câțiva, printre care și noi, am luat-o pe traseul care duce spre vârful Omu (marcat cu bandă galbenă).

Nisip parcă mai fin ca la mare

La Colții Morarului, pe traseul de vară
Un reper excelent mai ales pentru începători

În tot corpul simțim un pic emoția drumeției. În același timp, cărările, semnele și adrenalina ne îndreaptă către punctul de destinație. La Omu am ajuns aproape de ora 13. Am mers lejer, am făcut fotografii, ne-am odihnit pe spinarea munților.

La Cabana Omu am stat circa 45 de minute, admirând siluetele munților. Piatra Craiului, în mod deosebit, dar nu numai! Ne-am întins, am închis ochii și ne-am cufundat în liniște, mângâiați de soare și de briza munților. I-am redeschis cu zâmbetul pe buze și cu o liniște interioară pe care nu o întâlnești în altă parte. Munții îți oferă ceea ce ai nevoie să te reîntregești ca OM. Ca om la Omu. 😊

După ce ne-am reîncărcat bateriile, am decis să coborâm în Bușteni pe jos, urmând indicatorul de la Cabana Omu (marcaj bandă galbenă). Aveam timp, vremea era frumoasă și nu avem chef să ne întoarcem pe unde am venit. Priveliștea ne întâmpina cu o potecă care semăna cu un Transfăgărășan al oamenilor. Este vorba de Valea Cerbului. Noroc cu Poiana Coștilei care ne-a mai domolit pașii și răsuflarea. Am ajuns în Bușteni (ora 17 și ceva, așadar cam 3-4 ore de la Omu) destul de obosiți, dar fericiți! Ăsta e efectul munților.

Valea Cerbului Busteni

Vârful Omu încă nu este pentru oricine, pare așa un ultim bastion în turismul de masă în munții Bucegi. Se poate ajunge destul de ușor vara (pe jos sau cu biclele – traseu de platou), cu o ultimă porțiune mai grea de urcat. Coborârea pe Valea Cerbului o considerăm solicitantă, mai ales pentru genunchi, dar foarte frumoasă! Nu uita de pauze, de hidratare, fii cu ochii pe vreme și pe ceas. Timpul pe munte te fură frumos! 😊


Abonează-te la Newsletter

Prin abonare îți exprimi acordul pentru utilizarea datelor personale. Vom utiliza aceste date pentru a îți transmite articole și știri faine.


Lasă un comentariu mai jos:

1 thought on “Drumeție pe vârful Omu cu plecare din Bușteni și coborâre pe Valea Cerbului”

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.